Hartă turistică / Trasee tematice
1. Traseul Pieţei Centrale – aprox. 1 oră
Aceast traseu este recomandat acelor vizitatori, care sunt în trecere şi nu au timp îndelungat la dispoziţie.
Să pornim din parcarea situată în faţa Primăriei. Să vizităm Muzeul Etnografic, apoi traversând strada, să vizităm magazia şi staţia de pompieri, respectiv biserica unitariană. Plimbându-ne în faţa şcolii, putem admira casele Şirului de Jos ale Pieţei Centrale, apoi putem urca spre şipotul Vaiorului Mare. De aici putem cuprinde cea mai frumoasă privelişte a Pietrei Secuilor, iar acest loc ne oferă şi panorama cea mai pitorească a clădirilor cu caracter urban ale Şirului de Sus. Să parcurgem casele Şirului de Sus, admirând ornamentele faţadelor şi accesoriile bogate ale caselor, realizate din fier forjat. În partea sud-vestică a Pieţei putem observa casele cu faţade lungi, construite în stil eclectic, având un caracter urban, respectiv casa Zsakó-Ekárt în partea sudică. Să remarcăm porţile sculptate, târnaţele cu coloane şi clădirile şurilor, care se înalţă în spatele acestor case.
2. Traseul Rimetei – 2,5-3 ore
Recomandat acelor vizitatori, care vor să cunoască mai bine trecutul şi valorile localităţii. Să pornim din parcarea situată în faţa Primăriei. Să vizităm Muzeul Etnografic, apoi traversând strada, să vizităm staţia de pompieri, respectiv biserica unitariană. Plimbându-ne în faţa şcolii, putem admira casele Şirului de Jos ale Pieţei Centrale, apoi putem urca spre şipotul Vaiorului Mare. De aici putem cuprinde cea mai frumoasă privelişte a Pietrei Secuilor, iar acest loc ne oferă şi panorama cea mai pitorească a clădirilor cu caracter urban ale Şirului de Sus. Continuându-ne drumul pe Strada de Sus, să observăm volumul specific al casei parohiale unitariene, apoi la încrucişarea a trei străzi să alegem cea din mijloc pentru a ajunge în partea unde locuiau minerii satului. În faţa unui şipot mai mic, pe partea cealaltă a străzii vedem clădirea reconstruită a unei case de mineri, tencuită până la jumătate (casa comunitară a Fundaţiei Lyceum, nr. 208). Întorcându-ne spre stânga, pe lotul casei cu nr. 237 din strada Nădragului, vom găsi clădirea cea mai autentică a regiunii etnografice Rimetea. Continuându-ne plimbarea spre sud, în capătul Străzii Noi, la stânga putem vedea cea mai veche casă de iobagi din regiune, care datează din anul 1668. Coborând pe Uliţa strâmtă, ajungem la Şirul de Sus al Pieţei. (Dacă vremea este geroasă, drumul alunecos, să fim atenţi la această porţiune a drumului, este recomandată încălţăminte adecvată condiţiilor.) Ajungând la Şirul de Sus, să înconjurăm piaţa şi să admirăm casele cu faţade lungi, construite în stil eclectic, cu un caracter urban, respectiv casa Zsakó-Ekárt din partea sudică. Prin strada Strâmtorii, care coboară din Şirul de Jos, ajungem la Piaţa Mică, unde printre casele cu un aspect variat vom căuta poarta morii de apă, datată în 1752. Dacă timpul ne permite, putem explora şi casele tradiţionale ale străzii Cetăţii de Jos.
3. Patrimoniu din secolul al XVIII-lea – aprox. 2 ore, cu completări aprox. 3 ore
(Completările sunt prezentate în caractere cursive.)
Să pornim din parcarea situată în faţa Primăriei. Să vizităm Muzeul Etnografic, apoi traversând strada, să vizităm magazia şi staţia de pompieri, respectiv biserica unitariană. Plimbându-ne în faţa şcolii, putem admira casele Şirului de Jos ale Pieţei Centrale, apoi putem urca spre şipotul Vaiorului Mare. De aici putem cuprinde cea mai frumoasă privelişte a Pietrei Secuilor, iar acest loc ne oferă şi panorama cea mai pitorească a clădirilor cu caracter urban ale Şirului de Sus. Continuându-ne drumul prin strada Superioară, la întretăierea a trei străzi să o luăm la dreapta, şi de-a lungul Vaiorului Mic, în dreapta intrării Surducului de Sus, unde vom găsi printre crengi o casă abandonată care datează din secolul al XVIII-lea. De aici întorcându-ne, alegem drumul din mijloc şi ajungând în faţa unui şipot mai mic, pe partea cealaltă a străzii vedem clădirea reconstruită a unei case de mineri, tencuită până la jumătate (nr. 208). Să ne oprim lângă casa cu nr. 232 în strada Minerilor. Aici putem vedea clădirea unei cârciumi, realizată prin prelungirea unei case din secolul al XVIII-lea. În trecut aici se opreau minerii, care plecau la lucrul săptămânal. Întorcându-ne, în strada Nădragului, pe lotul casei cu nr. 237 vom găsi clădirea cea mai autentică a regiunii etnografice Rimetea, construită în anul 1749, unde putem vedea un cuptor tradiţional şi două şeminee cu cahle, reconstruite. Continuându-ne plimbarea spre sud, în capătul străzii Noi, la stânga, vedem casa de iobagi din 1668 unde putem admira un cuptor şi o sobă de cahle, reconstruite. Coborând pe Uliţa strâmtă, ajungem la Şirul de Sus al pieţei. (Dacă vremea este geroasă, drumul alunecos, să fim atenţi la această porţiune a drumului, este recomandată încălţăminte adecvată condiţiilor.) Înaintând pe strada Sf. Gheorghe, în dreapta, la casa cu nr. 305 putem observa ferestrele dinspre curte, vopsite în roşu. Prin strada Strâmtorii, care coboară din Şirul de Jos, ajungem la Piaţa Mică, unde printre casele cu un aspect variat vom căuta poarta morii de apă, datată din 1752. Dacă dorim, putem explora şi casa cu nr. 60 din strada Cetăţii de Sus, datată din secolul al XVIII-lea.
4. Traseul Muzeelor – aprox. 1,5 ore
Să pornim din parcarea situată în faţa Primăriei. Să vizităm Muzeul Etnografic în care este prezentată o interesantă colecţie de exponate, mărturii istorice şi etnografice ale localităţii. Două camere adăpostesc exponate legate de mineritul şi prelucrarea fierului, unde pe lângă uneltele exploatării şi producţiei miniere, găsim şi o bogată colecţie de obiecte din fier forjat. Macheta unei forje ilustrează tehnologia producţiei medievale. Sunt expuse aici şi uneltele unui cizmar local, o sobă reconstruită şi cahle originale, găsite la Rimetea, datate din perioada secolelor XVII-XX. Mobilierul pictat din Rimetea este expus într-o altă sală, iar în ultima sală putem admira varietatea portului popular local. Ieşind din Muzeul Etnografic, să traversăm strada şi să vizităm echipamentul pompierilor de o importantă valoare istorică, păstrat în staţia de pompieri. Trecând prin faţa caselor Şirului de Jos şi a Străzii de Jos, să vizităm colecţia privată a doamnei Ida Vígh din capătul străzii Puşcaş (nr. 174). Dacă avem noroc, vom putea şi îmbrăca portul popular din Rimetea. Dacă mai avem timp, putem vizita şi colecţia privată a doamnei Anna Gellei (nr. 180).
5. Traseul patrimoniului religios – 1-1,5 ore
Să începem traseul de la Biserica Unitariană. Cerând cheia de la preot sau de la clopotar, să vizităm spaţiul interior al bisericii, elaborat cu exigenţă în stil baroc. Ocolind biserica, să căutăm diferitele inscripţii comemorative. De aici, pe lângă locuinţa cantorului să mergem la casa preotului care, purtând caracteristicile unui conac, diferă de casele de locuit specifice Rimetei. Pe peretele acestei case putem vedea placa comemorativă care păstrează amintirea vizitei marelui scriitor Jókai Mór. Plimbându-ne în faţa caselor înstărite ale Şirului de Sus, la stânga zărim clădirea bisericii ortodoxe şi cimitirul militar. Continuând în strada Sfântu Gheorghe să căutăm în partea dreaptă treptele care se ascund după o poartă din fier forjat şi conduc spre Birgei, adică spre cimitirul satului. Urcând aceste trepte, putem vizita cimitirul, căutând pietre funerare mai vechi, de dimensiuni mici şi inscripţiile ornate cu simbolurile meşteşugăreşti.