Biserica din Sic a fost construită după invazia mongolă din 1241, cu o puternică influență stilistică din partea șantierului cistercian de la Cârța. A fost extinsă în 1432, când s-a construit turnul său, original aflat deasupra părții vestice a navei
centrale. Construirea unor noi niveluri deasupra turnului a continuat între 1767 și 1771, respectiv în 1808. Primul tavan
casetat al navei a fost realizat în 1770 de către tâmplarul Lőrinc Umling. Tavanul ulterior a fost înlocuit. În 1946-1947 biserica a fost restaurată și parțial modificată de către
arhitectul Károly Kós, transformând fațada de vest prin mutarea turnului bisericii la locul actual. Recent a fost supusă unei noi restaurări, prin care s-au eliminat problemele
structurale ale bisericii, s-au dezvăluit complet picturile
murale (din care erau vizibile doar o parte înainte de restaurare), s-au conservat, iar biserica a fost retencuită, primind inclusiv un nou tavan casetat. Biserica construită din piatră brută tencuită și piatră ecarisată la profiluri s-a realizat în stil gotic timpuriu ca bazilică cu trei nave împărțite prin stâlpi dreptunghiulari, având un cor central alungit, încheiat cu absidă poligonală, respectiv două coruri laterale în prelungirea navelor
secundare și o sacristie pe latura de nord a bisericii. Turnul bisericii, aflat la colțul sud-vestic al clădirii, s-a construit în urma intervenției din 1946, înainte de această dată exista un turn înglobat capătului vestic al navei centrale. Corpul bazilical este tăvănit, arcadele dintre nave sunt semicirculare, însă corul și colateralii săi sunt boltiți, primul cu boltă în
cruce pe nervuri, restul cu boltă în cruce pe muchii. Pictura murală datează din epoci diferite. Dintre acestea amintim scena Judecății de Apoi de deasupra arcului triumfal, cu Isus în mandorlă, Fecioara protectoare și arhanghelul Mihail, scenele Bunavestirii și Nativității din corul central, Isus în mandorlă cu simboluri ale evangheliștilor de pe
bolta corului lateral de sud sau scena Judecății de Apoi pe suprafața  peretelui de nord. Tot aici a fost reprezentată una dintre scenele legendei Sfântului Nicolae, când episcopul sfânt a calmat marea. În afară de acestea, mai găsim reprezentări ale sfinților, precum Sfântul Nicolae, Regele Sfânt Ludovic, Sfânta Helena, Sfânta Margareta și Sfânta Ana. Amvonul a fost sculptat din piatră în anul 1793 de către Ádám Horváth din Chidea. Dintre cele două clopote existente în turnul bisericii, cel mare a fost
instalat în anul 1753. Orga bisericii a fost construită în anul 1733.