Cod Lista Monumentelor Instorice: CJ-II-a-A-07534
Domeniul de la Bonțida (atestat documentar în 1263) intră în posesia familiei Bánffy în 1387 ca donație de la regele Sigismund de Luxemburg, aflându-se în proprietatea familiei până la naționalizare.

Începuturile construcției castelului sunt neclare datorită lipsei surselor scrise, dar într-o primă fază s-a ridicat aici un conac, care între 1668-1674 a fost fortificat de către Dionisie, cumnatul principelui Mihai Apafi I, cu un zid de incintă patrulater, întărit la colțuri cu turnuri circulare, respectiv cu un turn de poartă pe latura estică a incintei. După execuția în 1674 a lui Dionisie, lucrările de construcție au fost continuate de fiul acestuia, Gheorghe.

În 1735 castelul renascentist a fost moștenit de Dionisie, care după o perioadă petrecută la Curtea din Viena s-a întors acasă în 1747 ca Marele Comis al împărătesei Maria Tereza și a inițiat o amplă transformare în stil baroc a ansamblului: între 1747-1751 a construit curtea de onoare cu plan în formă de U (grajd pentru cai, manej, remize pentru trăsuri), decorată cu o galerie de statui de inspirație mitologică realizată de sculptorul Johannes Nachtigall. Apoi a construit aripa nordică a clădirii principale, renovată și finalizată între 1784-1786 de fiul său, Gheorghe, guvernator al Transilvaniei (care a construit și palatul Bánffy din Cluj).

În 1820 Iosif Bánffy a demolat turnul de poartă renascentist, în anii 1830 a refațadizat cele două aripi estice în stil neoclasicist și a transformat grădina barocă a castelului în parc romantic, respectiv în 1855 a modificat în stil neogotic fațadele vestice ale clădirii principale și ale bucătăriei la care este anexat turnul cu orologiu.

Ultimii trei proprietari, printre care și scriitorul politician Miklós Bánffy, au încercat să păstreze castelul în starea în care l-au moștenit.

În cel de-al Doilea Război Mondial, aripa de nord a castelului a fost utilizată ca spital militar și magazie de către trupele naziste, care l-au incendiat odată cu retragerea din România, corpul principal și aripa vestică pierzându-și acoperișurile și o parte din planșee. Castelul a fost golit de mobilier, opere de artă și volumele care alcătuiau biblioteca familiei Bánffy, însă convoaiele cu obiectele confiscate de către trupele germane au fost bombardate, toate acestea pierzându-se.

După naționalizare, castelul a fost preluat de Ministerul Agriculturii, în incintă mutându-se Stațiunea de Mașini Agricole și Tractoare Bonțida. În clădirea Miklós s-au instalat birouri și locuințe pentru angajați, în bucătărie cantina (care se aproviziona cu lemne din parcul istoric), iar în grajduri un club, după ciopârțirea fântânii cu cal, alături de stema familiei de pe poarta principală. Și sătenii au măcinat castelul, cărând materiale de construcție, statuile sau piesele descoperite (statuete și medalii din bronz, lămpi din sticlă și bronz găsite în clădirea Miklós, unde contele a avut un „muzeu personal”).

Pentru salvarea ansamblului, Direcția Monumentelor Istorice a încercat în anii ‘60, să convingă fie uzina Herbák János, fie Universitatea Babeș-Bolyai să preia castelul, pentru a-l transforma în casă de odihnă pentru muncitori sau studenți, însă acestea au refuzat, singurul interesat de monument fiind Studioul Cinematografic București, care a filmat aici Pădurea Spânzuraților, în regia lui Liviu Ciulei. Abia în 1968 s-au făcut unele intervenții la castel, prin executarea unei plăci de beton armat și a șarpantei peste corpul principal, însă, în 1972 acestea au sistat, procesul de ruinare reluându-se. În anii ’80, în grajduri a funcționat o ciupercărie, în clădirea Miklós o crescătorie de pui, în capelă o stație de îmbuteliat bere și în fosta bucătărie o crescătorie de iepuri.

După ’90 Fundația Transylvania Trust a preluat prin concesiune castelul (retrocedat în 2008 familiei Bánffy), inițiind o lungă campanie de restaurare și revitalizare, care continuă și în prezent. Castelul poate fi vizitat, se țin vizite ghidate la cerere, iar în bastionul fostei bucătării funcționează și o cafenea culturală.

Curiozități:

1. Clădirea Miklós, corpul mai mic al castelului adosat grajdului, și-a primit denumirea ca omagiu adus unuia dintre cei mai importanți membri ai familiei, contele Miklós Bánffy (1873-1950): politician, scriitor, pictor, regizor și scenograf, o figură proeminentă a vieții culturale din Transilvania. Contele este cunoscut mai ales pentru activitatea sa literară, fiind autorul romanului Trilogia Transilvană, tradus recent și în limba română (de regretatul Marius Tabacu). Însă această denumire nu se datorează doar respectului față de meritele contelui, ci face referire și la trecutul nesocotit și discutabil din punct de vedere moral al tânărului Miklós, care ducea o viață de excese și fără griji: conform zvonurilor, ca pedeapsă pentru comportamentul său scandalos (datorii la jocuri de cărți, precum și aventuri amoroase), tatăl său l-a exilat din clădirea principală, ocupată de familie, în clădirea cunoscută azi drept clădirea Miklós, pentru ca tânărul să se maturizeze și să devină mai responsabil.
2. În anul 1985, regizorul și scenaristul Dinu Tănase a plasat platoul de filmare al peliculei Emisia continuă în clădirile și curțile ansamblului de la Bonțida, toate aripile castelului fiind afectate de turnarea secvențelor de luptă: în cadrele ce surprind castelul, se observă explozii în acoperișul corpului bucătăriei, în curtea principală a castelului și la parterul unuia dintre turnuri, spargerea ferestrelor acolo unde acestea mai existau. De asemenea s-a tras cu gloanțe în ziduri și s-au montat mitraliere în lucarnele din acoperiș, la al căror recul se observă cum cad țiglele solzi.

Muzeul Național al Ungariei, Baza de Date și Arhiva Digitală de Fotografii