Castelul Bánffy din Bonțida
În scurt despre castelului Bánffy din Bontida
Pe drumul naţional Cluj-Dej trecând de satul Răscruci se pot observa turnurile Castelului Banffy din Bonţida, aşezat pe malul Someşului.
Cunoscut odinioară ca Versailles-ul Transilvaniei, castelul Bánffy din Bontida este una din cele mai frumoase castele din Bazinul Carpatin.
Deşi probabil a existat o reşedinţă nobiliară în secolele 14 şi 15, documentele scrise datează doar din sec 16. Potrivit unui raport militar din 1680, existau fortificaţii ce înconjurau conacul, alcătuite din clădirile renascentiste şi bastioanele de colţ. Dénes Bánffy (1638-1674), comite de Dăbâca şi Cluj, consilierul principelui Mihály Apafi I. a avut capacitatea de a construi un asemenea castel renascentist impunător.
Dénes Bánffy II. a moştenit proprietatea în 1735, la vârsta de 12 ani, şi-a petrecut tinereţea la Viena, având importante funcţii în curtea împărătesei Maria Tereza. El a început reconstrucţia în stil baroc a castelului în 1747. Prima fază a construcţiilor (1745 – 1751) s-a concentrat asupra curţii de onoare din faţa clădirii porţii. Noile clădiri au fost compuse din manej, grajd, remiză, locuinţele servitorilor, inspirate din arhitectura barocă vieneză.
József Bánffy a ordonat demolarea clădirii porţii, în jurul anilor 1820, întredeschizând curtea barocă cu cea renascentistă.Din materialul de construcţii obţinut din turnul porţii s-a construit moara de apă de lângă castel.
Parcul a fost şi el transformat. József Bánffy a creat în locul parcului franţuzesc unul romantic, conţinând toate elementele corespunzătoare unui parc englezesc.
în toamna anului 1944, trupele germane în retragere incendiază şi jefuiesc castelul, nimicind mobilierul, biblioteca, vestita galerie de portrete, doar câteva fotografii de epocã păstrează imaginea interioarelor luxuriante.
Naţionalizarea, funcţiunile neadecvate, lipsa de întreţinere au condus la degradarea rapidă a ansamblului de clădiri.
în anii ’60 Direcţia Monumentelor Istorice intervine în vederea consolidării clădirii principale, dar din lipsă de fonduri după puţin timp lucrările de restaurare sunt întrerupte.
Starea sa precară a fost recunoscută oficial, fiind inclusă pe lista WMW din anul 2000 cu Cele Mai Periclitate 100 de Situri din Lume.
Valoarea arhitecturală şi istorică, precum şi starea de degradare a castelului determină ca restaurarea şi exploatarea sa să devină o sarcină complexă, care va avea succes doar cu o strategie pe termen lung şi cu colaborare internaţională.
Lucrările de restaurare sunt lansate în 1999, în urma acordului cultural semnat între Ministerul Culturii din România şi Ministerul Patrimoniului Cultural din Ungaria. Restaurarea de înaltă calitate şi protecţia pe termen lung vor fi asigurate de Transilvania Trust şi Institute of Historic Building Conservation (IHBC), prin organizarea Centrului de Specializare în Reabilitarea Patrimoniului Construit.
Ansamblul va cuprinde si unităţi comerciale, ca restaurant, magazin de suveniruri, cafenea, precum şi un centru de conferinţe.
Activitatea comercială se desfăşoară deocamdată doar în cadrul cafenelei culturale din bastionul corpului fostei bucătării, (deschis zilnic între orele 10-18) dar pe termen lung se doreşte ca în clădirea principală să funcţioneze un hotel şi centru de conferinţe. Activitatea comercială şi cea de specializare desfăşurate în paralel vor asigura dezvoltarea susţinută al ansamblului Castelului Bánffy.
Parcul Castelului Bánffy
Până în 1944 cea mai faimoasă grădină istorică din Transilvania era la Bonţida.
În secolul al XVIII-lea Dionisie Bánffy a avut intenţia transpunerii la Bonţida a grandorii parcurilor franceze din Versailles şi Schönbrunn. În concepţia barocă clădirea şi parcul se află într-o relaţie de influenţare reciprocă. Această concepţie a parcului creat în spiritul barocului francez se materializează în primul proiect păstrat, semnat de Johann Christian Erras, caracterizat prin forme clare, geometrice, stricte.
Alei simetrice, terase largi, tufişuri şi boscheţi tunşi alcătuiau parcul, iar dinspre latura vestică a castelului porneau trei alei razante lungi de 1000 de metri, flancate de tei, iar de la pod pornea înspre nord cea de-a patra alee.
Odată cu demararea construcţiilor de la începutul sec. XIX. parcul a fost transformat într-un parc romantic, peisager din dispoziţia lui Iosif Bánffy. Stilul englezesc al noului parc a diluat formele pur geometrice de sorginte franceză, anihilând supremaţia aleilor rectilinii şi înlocuind acestea cu lunci artificiale, boscheţi şi drumuri şerpuitoare.
Azi splendoarea parcului de odinioară a parcului este insesizabilă. Datorită neglijenţei totale vegetaţia s-a degradat, o mulţime de arbori multiseculari fiind tăiaţi neautorizat. Avem speranţa că, complementar cu reabilitarea castelului, prin parteneriat şi cooperare internaţională va fi posibilă şi restaurarea parcului. Astfel s-ar realiza un mediu ambiant demn de castel, ca spaţiu de agrement pentru vizitatori şi localnici.
Galeria de Statui
Conceperea şi realizarea galeriei, element reprezentativ obligatoriu în această epocă, a fost încredinţat sculptorului clujean Johannes Nachtigall, care s-a inspirat în crearea figurilor de o calitate artistică remarcabilă (eroi, zei, titani) din mitologia greacă şi Metamorfozele poetului roman Ovidiu. Pe frontonul nordic şi sudic al clădirii principale baroce au fost aşezate câte 3 figuri mitologice, iar pe cel sudic s-a realizat şi o amplă compoziţie a blazonului cu grifoni. Intrarea principală a ansamblului se află în axul principal al clădirii în formă de potcoavă, prelungită simetric de grajd şi de manej, înconjurând court d’honneur-ul. Pe frontonul porţii exterioare cu blazonul familiei purtat de grifoni în bazo-relief, au fost amplasate 3 statui reprezentând titani, iar poarta interioară a fost decorată cu 7 figuri mitologice, cu 3 titani în poziţie centrală. Aripile nord şi sud aveau pe atic câte 4 statui de piatră orientate spre court d’honneur. Pe parapetele de atic dinspre curte a grajdului şi a manejului se găseau câte 11 sculpturi cu figuri de zei şi eroi antici. Faţadele exterioare ale manejului şi ale clădirii porţii erau împodobite cu 20 de urne bogat sculptate, pe alocuri având şi ornamente figurative.
Original, existau 36 de urne, însă cele de pe clădirea grajdului au dispărut înainte de 1944. Galeria de sculpturi a fost completată de intrări reprezentative, poarta manejului cu statuia unui călăreţ cu calul cabrat, iar cea de la grajd cu relieful unui cal. Măiestria artistică a fântânii de băut din grajd s-a datorat sculpturii în mărime naturală a unui cal ce suflă apă prin nări. Statui şi urne se găseau de asemenea şi în parcul castelului.
Galeria de peste 80 pe piese a devenit victima nepăsării din ultima perioadă de cincizeci de ani. Statuile ce s-au păstrat se află în mare parte la Cluj. Piesele sculptate sparte ce zăceau pe jos în jurul castelului, au fost duse la Muzeul de Istorie al Transilvaniei în 1978, în lapidariu (8 statui şi 4 urne), respectiv la departamentul patrimoniu (13 statui şi 4 urne.)
În locaţia originală s-au păstrat 2 statui pe aticul grajdului (Cadmos şi Helios), iar în muzeul recent înfiinţat în clădirea porţii, se găsesc fragmente din 5 statui (de pe clădirea principală) şi din 2 urne, iar în faţa acestuia s-a expus un fragment din statuia calului de la fântâna grajdului.
Sperăm ca majoritatea statuilor să revină la castel, odată cu dezvoltarea muzeului.
Scurt Istoric al Castelului Bánffy din Bontida
Considerat cândva Versailles-ul Transilvaniei, castelul Bánffy de la Bonţida s-a construit în etape succesive începând din secolul XVI-lea, atingând forma finală în secolul al XIX-lea. Perioadele stilistice cele mai pregnante sunt renaşterea şi barocul.
În toamna anului 1944, trupele germane în retragere incendiază şi jefuiesc castelul, nimicind mobilierul, biblioteca, vestita galerie de portrete, doar câteva fotografii de epocă păstrând imaginea interioarelor luxuriante. Naţionalizarea, funcţiunile neadecvate, lipsa de întreţinere au condus la degradarea rapidă a ansamblului de clădiri.
În anii ’60 Direcţia Monumentelor Istorice intervine în vederea consolidării clădirii principale, dar din lipsă de fonduri după puţin timp lucrările de restaurare sunt întrerupte. De atunci castelul a servit ca depozit de materiale de construcţii, iar parcul, drept păşune şi sursă de lemne de foc.
Salvarea ansamblului necesită investiţii importante, implicând o funcţiune pe termen lung. Fundaţia Transilvania Trust şi-a propus înfiinţarea în Castelul Bánffy a Centrului internaţional de specializare în reabilitarea patrimoniului construit.
Lucrările de restaurare sunt lansate în 1999, în urma acordului cultural semnat între Ministerul Culturii din România şi Ministerul Patrimoniului Cultural din Ungaria. Faţă de acest acord, Ministerul Culturii din România a investit fonduri suplimentare pentru continuarea executării parţiale a şarpantei clădirii principale.
Prin Programul de specializare în reabilitarea patrimoniului construit, organizat de Fundaţia Transilvania Trust şi Institute of Historic Building Conservation (IHBC), s-au obţinut fonduri de la fundaţii particulare, materializate în lucrări de reabilitare la Castelul Bánffy, Bonţida.
Revigorare Economică prin Reabilitare
Patrimoniul construit este mai mult, decât ansamblul format din clădiri vechi, castele, muzee – este mărturia vie a trecutului, culturii, meseriilor, istoriei, al unui mod de viaţă. Ne-a fost lăsat drept moştenire de strămoşii noştri, pentru a fi cel puţin întreţinut, şi predat generaţiilor viitoare. Clădirile istorice au nevoie de îngrijire şi întreţinere (despre modul acestuia vor vorbi paginile următoare), dar ne aduc drept răsplată beneficii – prin valoarea adăugată vieţii noastre.
Contribuie la asigurarea unui mediu la scară umană, spaţiu în care trăim, muncim, ne relaxăm- şi de care ne bucurăm.
Turismul, comerţul, activităţile culturale duc la regenerarea unei regiuni, creând noi locuri de muncă şi piaţă de desfacere produselor şi serviciilor locale.
Dezvoltarea centrului de specializare de la Castelul Bánffy creează oportunitatea revitalizării economiei locale. Prin program s-au creat locuri de muncă pentru localnici, iar pentru produsele firmelor locale (de la cărămizi la legume) s-a creat piaţă de desfacere, stimulând activitatea acestora.
Interesul internaţional acordat castelului şi specializării atrage mulţi vizitatori, stimulând turismul cultural.
Strategia pe termen lung cuprinde parteneriatul cu firme de specialitate, pentru deschiderea unui centru de conferinţe, hotel şi restaurant, pe lângă centrul de specializare, ateliere şi muzeu. Acest proces a început din noiembrie 2001, cu deschiderea Cafenelei Culturale.
Sprijinul comunităţii locale, cooperarea cu consiliul local şi cu primăria a fost deosebit de important în dezvoltarea şi managementul Centrului.
Cum se ajunge la castel?
Castelul Banffy este situat în satul Bontida, 30 km nord de Cluj, la scurta distanta de drumul national Cluj-Bistrita (Baia Mare).
Vizitarea castelului
Pentru grupuri asigurăm vizitarea Castelului asistată de ghid.
Posibilităţi de Închiriere
Locația ideală pentru nunta ta de vis – Castelul Bánffy, Bonţida.
Detalii pe:
http://weddingatbanffycastle.ro/
Centru de conferinţă
Doriţi să organizaţi un eveniment oficial sau privat într-unul din cele mai spectaculoase Castele din Transilvania? Centrul de conferinţă din Castelul Bánffy, Bonţida Vă stă la dispoziţie!
Sala de conferinţă cu 70 locuri, săli de sedinţă, facilităţi de servire a mesei şi cafeneaua culturală Vă asteaptă.
Sprijiniţi de Alteţa Sa Regală, Prinţul de Wales
Sponsori: