Programul de protecţie a patrimoniului Rimetea face, de zece ani, eforturi în scopul protecţiei active, stimulante a valorilor arhitecturale ale localităţii. A fost demarat la îndemnul unor grupări profesionale de protecţia monumentelor pentru a împiedica transformarea patrimoniului arhitectural extrem de valoros, dar periclitat din Rimetea.

În 1996 la propunerea domnului dr. András Román, Consiliul Local al Sectorului V din Budapesta „a adoptat” două localităţi din Transilvania: a adus o decizie asupra finanţării menţinerii patrimoniului arhitectural din Rimetea şi Inlăceni. Scopul programului de protecţie este elaborarea unui sistem de sprijin, iar derularea tehnică în cazul Rimetei este asumată de către Fundaţia Transilvania Trust din Cluj.

La Rimetea, începând cu anul 1996, proprietarilor a circa 130-140 imobile le este acordat o dată pe an sprijin de întreţinere corespunzător unui salariu lunar („Fondul A”). Cele trei condiţii ale acordării sprijinului sunt cuprinse în contractul de finanţare. Acestea sunt următoarele: proprietarul desfăşoară activităţile necesare de întreţinerea imobilului, nu modifică elementele arhitecturale şi aspectul stradal, respectiv consultă specialiştii fundaţiei, dacă intenţionează să întreprindă modificări, şi le va realiza conform propunerilor fundaţiei. Sprijinul de reabilitare („Fondul B”), distribuit pe baza unui concurs, face posibilă efectuarea unor lucrări de o mai mare anvergură.

Programul de protecţie a patrimoniului Rimetea se bazează pe colaborarea cu proprietarii monumentelor şi cu consiliul local. Strategia de protecţie a monumentelor vizează în primul rând menţinerea valorilor păstrate. Nu se încearcă reconstituirea cu orice preţ a condiţiilor anterioare, nici fixarea într-un mod rigid a situaţiei actuale. Se doreşte ca valorile tradiţionale să-şi găsească locul în viaţa localităţii bazată pe o dezvoltare economică sănătoasă.
La demararea programului, scopul principal era evitarea modificărilor care nu respectă principiile protecţiei monumentelor. (Intervenţiile apărute la mai multe puncte au semnalat apariţia înclinării spre a bricola, care ar fi putut dăuna în mod semnificativ ansamblul arhitectural, aşa cum ne arată cazul localităţii vecine, Colţeşti). Datorită sistemului de sprijin, astfel de intervenţii au putut fi evitate în cele mai multe cazuri, iar sumele acordate au dus la regularitatea întreţinerii şi la îmbunătăţirea spectaculoasă a stării imobilelor. Rezultatul cel mai important al programului este că în decursul acestor zece ani s-a schimbat atitudinea locuitorilor faţă de valorile tradiţionale arhitecturale. Azi, celor din Rimetea nu le mai este ruşine de casele monument, ci se străduiesc să le menţină.
În primii zece ani ai sistemului de sprijin, în cazul a 96% din imobile, au fost folosite sume depăşind cu 100-150% sprijinul financiar – în unele cazuri în rânduri repetate – pentru lucrări de întreţinere şi reparaţie. Din sprijinul de reabilitare acordat pe bază de concurs s-au efectuat până în prezent lucrări de restaurare, expertiză, proiectare şi relevare la 70 de clădiri din Rimetea. (În anul 2000, ca urmare a acordării premiului Europa Nostra, s-au efectuat într-o vară lucrări la 111 clădiri, la 20 de clădiri efectuându-se restaurări complete de faţadă.)

S-au efectuat multe tipuri de intervenţii în cazul a 160 de monumente de arhitectură vernaculară. Obiectul lucrărilor a fost în fiecare caz imobilul monument. În cele mai multe cazuri lucrările au fost efectuate în etape, din cauza cheltuielilor ridicate, reabilitarea completă fiind posibilă doar în cazuri excepţionale. Intervenţiile cele mai frecvente erau restaurarea faţadei, repararea acoperişului sau a învelitorii, intervenţie structurală sau intervenţie de urgenţă. În vederea ameliorării aspectului stradal, de câţiva ani s-a început restaurarea porţilor vechi de lemn ornamentate,, respectiv înlocuirea porţilor de fier necompatibile cu porţi noi, având caracter tradiţional. În vederea unui aspect stradal îmbunătăţit s-a iniţiat de asemenea acordarea sprijinului pentru lucrări la imobile netradiţionale. De doi ani s-a prevăzut şi întreţinerea cimitirului. În probleme de amenajare a spaţiilor publice (pieţe, străzi) fundaţia participă în primul rând prin consiliere şi proiectare, însă în 2006 s-a prevăzut implicarea şi în reabilitarea fântânilor publice.

Cea mai mare parte a lucrărilor s-a realizat la propunerea proprietarilor, prin munca lor proprie sau a unor meşteri locali. Mai rar s-a întâmplat ca fundaţia să solicite proprietarilor efectuarea unor intervenţii necesare. În cazul lucrărilor realizate din sprijinul general anual (Fondul A) proprietarii nu au obligaţia de a înainta decont financiar sau de a respecta un anumit termen. Sprijinul de reabilitare acordat pe bază de concurs, a cărui sumă este mai considerabilă (Fondul B), este supus unor reguli mai stricte. Experţilor curatoriului sunt înaintate anual în general 40-60 de cereri. Comisia ia decizii pe baza priorităţilor actuale, luând în considerare importanţa, fezabilitatea lucrărilor, respectiv valoarea arhitecturală a imobilului, selecţionând cei 8-12 câştigători. Proprietarii au responsabilitatea de a efectua lucrările sub îndrumarea fundaţiei la termen fix, completând sprijinul din surse proprii. Nerespectarea termenelor contractuale sau violarea lor ulterioară poate duce la restituirea de către beneficiar a sumei totale de finanţare.

O parte a strategiei programului o constituie protecţia prin dreptul de proprietate. Consiliul Local al Sectorului V din Budapesta, în cadrul legal asigurat de fundaţie, a cumpărat în 1998 în centrul Rimetei o casă burgheză clasicistă, care urma să fie demolată. Reabilitarea de succes şi extinderea casei în vederea utilizării au fost terminate în 2004. Clădirea va fi utilizată de către finanţator ca şi casă de oaspeţi.
Clădirea situată la colţul sud-vestic al pieţei, în care la răscrucea secolelor XIX-XX funcţiona casieria de economii, a fost construită în 1872-73. Valorile ei speciale sunt faţada principală ornamentată cu cornişe clasiciste bogat profilate, cu pilaştri şi parapete cu chenare, tâmplăriile tradiţionale, grilajele de fier forjat, stucaturile tavanelor, dulapurile ornamentate înzidite. Pe lot se află şi o şură cu cămară, care asemenea casei de locuit este deteriorată. După moartea proprietarilor casa a rămas nelocuită, iar structura acesteia s-a degradat considerabil. Apa pluvială stradală şi spargerea unei conducte de apă au provocat umezeală permanentă la peretele dinspre stradă al casei, acest fapt cauzând dislocarea cărămizilor din zona de naştere a arcelor, apoi prăbuşirea planşeului boltit. Drept urmare pericolul de prăbuşire ameninţa întreaga faţadă.
Investiţia a marcat una dintre cele mai complexe lucrări de acest gen. Subzidirea şi izolarea verticală şi orizontală a pereţilor s-a dovedit a fi o bravură structurală fără precedent la Rimetea. Reconstruirea planşeelor a fost efectuată urmând forma originală, însă cu material nou. Tâmplăriile nivelului superior au putut fi păstrate în întregime, a fost nevoie numai de repararea, fixarea lor, de curăţarea şi conservarea feroneriei. Dulapurile înzidite şi-au recăpătat luciul original. Capetele grinzilor din planşeul tavanului necesitau reparaţie, însă stucatura tavanului a rămas intactă, a fost numai văruită. Placa memorială a fost curăţată. Tâmplăriile de la parter trebuiau reconcepute şi confecţionate pe baza celor originale, numai buiandrugul de la intrarea dinspre curte, având o inscripţie, putea fi păstrat şi prezentat după curăţare şi conservare. Târnaţul este o reconstrucţie, deoarece originalul fusese îndepărtat şi înlocuit cu o structură grosolană de beton. Această placă a fost îndepărtată, şi târnaţul actual s-a construit pe baza formei originale. Reconstrucţia ornamentelor din tencuială de pe faţada stradală este meritul meşterilor localnici. Şarpanta a rămas neschimbată, învelitoarea a fost reparată, şi s-a zidit un nou coş de fum. În casa veche singura funcţie nouă o reprezintă o toaletă, toate celelalte instalaţii de furnizare a apei au fost amplasate în partea nouă, aici se află cele două băi ale apartamentelor, iar la parter bucătăria şi sufrageria. În vederea aprovizionării cu apă s-a săpat o fântână, iar pentru canalizare s-a realizat o fosă septică.

Gospodăria din strada Gatyaület este una dintre comorile ascunse ale Rimetei. Lotul este în sine special, deoarece până în anul 2001 era divizat între două familii. Casele de locuit şi anexele modeste atestă starea materială modestă a locuitorilor. Pe partea dinspre stradă se află o casă timpurie cu caracter rural din secolul al XIX-lea cu acoperiş în două ape, iar în prelungirea ei stă singura casă iobăgească din secolul al XVIII-lea, al cărei acoperiş original s-a păstrat. La amândouă erau anexate câte o încăpere cu cuptor, găinărie şi closet, la prima casă aparţine un şopron şi un coteţ de porci, la casa din spate o şură mică din cărămidă.
Prima intervenţie cu scopul de-a înlocui învelitoarea de şindrilă a casei construită în 1749 a fost efectuată în 1997.
După reabilitarea şarpantei, proprietarul care împlinise deja 80 de ani, a efectuat repararea cârpelii şi văruirea completă. Doamna a murit în 2000, iar Fundaţia Transilvania Trust a cumpărat casa cu sprijinul comitetului maghiar ICOMOS. În 2003, s-au efectuat cercetări etnografice detaliate, în urma cărora am primit informaţii noi referitoare mai ales la sobele casei: la cuptor şi două cămine de teracotă, s-au determinat datele de construcţie ale tâmplăriilor şi câteva episoade din secolul al XX-lea referitor la soarta casei.
În 2001 a decedat şi proprietarul clădirii dinspre stradă. Fundaţia a cumpărat şi acest imobil cu sprijinul IHBC. În 2002 s-a început reabilitarea. Datorită tocurilor ferestrelor originale şi a faţadei văruite în alb, faţada casei şi-a recăpătat aspectul original. Clădirea funcţionează drept casă de oaspeţi.
Între 2008-2010 cu sprijinul Fondului Ambassadors acordat de guvernul SUA fundaţia a reconstruit două şeminee şi un cuptor tradiţional în casa construită în 1749. Cuptorul cu urechi a fost strămutat din Colţeşti dintr-o casă ruină. Demolarea şi reconstrucţia autentică este considerat un rezultat cu caracter inovativ. În cele două camere au fost reconstruite cele două şeminee pe baza cercetărilor de parament. Cahlele nesmălţuite, respectiv cele smălţuite de culoare alb-albastru au fost reproduse pe baza originalelor aflate în muzeu de către maistrul restaurator Laszlo Karoly. Cu această ocazie fundaţiile şi pereţii casei au fost reparate.

Pe baza datei de 1668 gravate într-un ancadrament de fereastră dinspre curte, clădirea cu numărul 260 din Rimetea este considerată cea mai veche casă rurală databilă din Bazinul Carpatin. Conţine o cameră spre stradă şi o bucătărie. În amândouă încăperile urmele regăsite pe pardoseala din pământ bătut şi pe pereţii bucătăriei semnalează existenţa unei cuptor, iar în cameră a unui cămin cu vatră. Sub bucătărie se află o pivniţă cu boltă cilindrică. Pe pereţii de bârne se sprijină un planşeu rigidizat în cameră de o grindă principală marcată cu anul 1735. Acoperişul simplu în două ape cu căprior şi traversă a fost învelit cu şindrilă, mai târziu cu carton asfaltat. Cercetările etnografice şi arhitecturale dovedesc că în decursul celor 330 de ani ai existenţei sale casa a fost reparată, modificată de mai multe ori; şarpanta, cârpeala, ornamentul simplu cu cornişe datează din secolul al XIX-lea.
În ultimele decenii casa nu a fost locuită, starea ei s-a degradat considerabil, 70% din structura de lemn s-a deteriorat. În 1999 proprietarul casei a decedat, iar urmaşii au pus în vânzare casa. Utilizarea raţională a lotului ar fi făcut necesară demolarea casei. În scopul reabilitării şi utilizării clădirii periclitate, Fundaţia Transilvania Trust a cumpărat casa cu sprijinul comitetului maghiar ICOMOS.
Reabilitarea a fost precedată de releveu, examinare etnografică şi biologică minuţioasă. În urma unei discuţii cu participarea internaţională a membrilor ICOMOS s-au determinat principiile reabilitării.
Structura portantă a fost reabilitată în 2002, în cadrul programului de specializare în reabilitarea patrimoniului construit, cu sprijinul Fondului Cultural din Ungaria, sub îndrumarea experţilor IHBC, respectiv experţilor locali. Reabilitarea structurii portante a constat în restaurarea şi repararea pereţilor de bârne, a grinzilor planşeului, a fermelor, în montarea învelitorii de şindrilă, respectiv în lipirea pereţilor. În cursul reabilitării, clădirea a fost protejată de un acoperiş provizoriu. Zonele de lemn degradate au fost înlocuite sau completate în aşa fel, încât părţile păstrate nu s-au îndepărtat, astfel s-a menţinut starea originală diformă a casei.
Restaurarea a fost finalizată cu sprijinul Fondului Ambasadors al guvernului SUA. Au fost restaurate planşeele, tavanul, ferestrele şi uşile, în pridvor a fost reconstruit un cuptor cu urechi, iar în cameră pe baza unor cercetări detaliate, un şemineu cu cahle nesmălţuite.

Pe lângă motivaţia beneficiilor pe termen scurt aduse de sistemul de granturi, fundaţia a explicat localnicilor deja la începutul programului perspectiva turismului rural care are potenţialul unor beneficii pe termen lung: casele restaurate pot fi utilizate ca şi pensiuni agro-turistice, creând bazele infrastructurale unor afaceri familiale de succes. Datorită turismului rural aflat în plină ascensiune, în deceniul trecut au fost deschise peste cincizeci de pensiuni agro-turistice. Obţinerea avizelor necesare la început a fost asistată şi de fundaţie. Astfel turismul a devenit cea mai puternică ramură a economiei locale.
În primii ani au fost deschise turiştilor acele camere pe care localnicii nu le foloseau. La sfârşitul anilor nouăzeci s-a înfiinţat o agenţie de turism şi o asociaţie dedicată turismului rural cu scopul de a asigura nivelul calitativ necesar. (Din păcate nivelul calitativ al serviciilor turistice este foarte variabil şi nu este întotdeauna reflectat in preţuri.) În ultimii cinci ani au fot construite tot mai multe clădiri noi cu funcţiuni turistice, camere de închiriat, săli de mese etc. Putem considera un succes aparte conversia în pensiuni agro-turistice a câtorva clădiri anexă, mai ales şuri.

Cercetarea, proiectarea şi executarea de clădiri noi şi de completări, protecţie legală

Resursa profesională a activităţilor de protecţia patrimoniului construit o constituie baza de date electronice conţinând datele arhitecturale şi structurale colectate în 1996, a 160 de imobile, respectiv cercetările arhitecturale permanente. Releveul tehnic al clădirilor a fost efectuat în cea mai mare parte cu ocazia taberelor organizate pentru studenţi între 1996-1998. Astfel, programul deserveşte şi scopuri educaţionale; pe lângă însuşirea tehnicilor de relevare, cei 41 de studenţi participanţi în tabere au făcut cunoştinţă şi cu principiile generale ale arhitecturii vernaculare şi ale protecţiei monumentelor. În acelaşi timp, procesul de reabilitare, care asigură muncă pentru zidarii şi dulgherii localnici, oferă posibilitatea de a învăţa tehnicile profesionale specifice din domeniul reabilitării monumentelor şi de a transmite practica meseriilor tradiţionale.

Lista publicaţiilor despre Rimetea
2006 Műemlékvédelem Torockón, Protecţia Monumentelor Istorice la Rimetea, Built heritage conservation in Rimetea (limbile maghiară, română şi engleză), editura Utilitas, Cluj Napoca – volum independent
2005 Torockó népi építészete, (Arhitectura rurală în Rimetea) în seria Monumente Istorice din Transilvania,Kriterion, Cluj Napoca, (lb. maghiară)
1994 Torockó népi építészete, (Arhitectura rurală în Rimetea) în seria Monumente Istorice din Transilvania, Sfântu Gheorghe, (lb. maghiară)

Capitole în volume
2010 Népi építészet, (Arhitectură populară) in Dr. Kós Károly, Szentimrei Judit, Dr. Nagy Jenő, , Halay F: Hajnal, Furu Árpád: Torockói Népművészet, (Arhitectura populară din Rimetea în Dr. Kós Károly, Szentimrei Judit, Dr. Nagy Jenő, , Halay F: Hajnal, Furu Árpád: Arta etnografică din Rimetea, Editura Kriterion;Cluj –(lb maghiară) – Ediţia a II -a
2004 Torockó Értékei, (Valorile Rimetei) studiu introductiv, in Kútvölgyi Mihály:Regélő Torockó Editura Timp, Budapest
2002 Népi építészet, (Arhitectură populară) in Dr. Kós Károly, Szentimrei Judit, Dr. Nagy Jenő, , Halay F: Hajnal, Furu Árpád: Torockói Népművészet, (Arhitectura populară din Rimetea în Dr. Kós Károly, Szentimrei Judit, Dr. Nagy Jenő, , Halay F: Hajnal, Furu Árpád: Arta etnografică din Rimetea, Editura Kriterion;Cluj –(lb maghiară)

Articole în reviste
2011 Torockó = Balassa M. Iván – Dobosyné Antal Anna ed. A területi védelem színe és fonákja. XVII. Népi Építészeti Tanácskozás Békés, ICOMOS Ungaria, Budapesta, 2011., 43– 48. [coautor: Balassa M. Iván]
2009 Patrimoniul Arhitectural din Rimetea = Trasnssylvania Nostra, Anul III, nr. 10, ed. Utilitas, Cluj. [în limba maghiară şi engleză]
2009 Între tradiţie şi dezvoltare economică = Urbanismul, nr. 2, 42– 45/2009, Bucureşti.
2007 A Torockó Értékvédő Program (Programul de protecţie a Patrimoniului Rimetea) = Ház és ember, Szabadtéri Néprajzi Múzeum Évkönyve 20, 281–296, Szentendre.
2001 Az integrált értékvédelem gyakorlata Torockón (Practica protecţiei integrate la Rimetea) = Művelődés 2001/4, Cluj.
2001 Az integrált értékvédelem gyakorlata Torockón (Practica protecţiei integrate la Rimetea) = Volumul simpozionului ştiinţific internaţional: Teoria şi practica reabilitării monumentelor istorice. Tuşnad, ed. Utilitas, Cluj.
2000 Torockó népi építészeti öröksége, Torockó értékvédő program (Patrimoniul arhitectural din Rimetea, programul de protecţie) = Korunk, 2000/5, Cluj.
1999 Torockó népi építészeti öröksége. A Torockó értékvédő program = Volumul simpozionului ştiinţific internaţional: Teoria şi practica reabilitării monumentelor istorice. Tuşnad, ed. Utilitas, Cluj.
1999 A Torockó értékvédő program (Programul de protecţie a patrimoniului Rimetea) = Művelődés 1999/3, Cluj.
1998 A Torockó Énlaka értékvédő program (Programul de protecţie a patrimoniului Rimetea Inlăceni) = Volumul conferinţei internaţionale Arhitectura Rurală, Békés, Ungaria. [în limba maghiară]
1998 Programul de protectie a patrimoniului Rimetea-Inlaceni = Concepte si tehnici de restaurare, ed. DAIM, Bucureşti.
1998 A Torockó Énlaka értékvédő program, (Programul de protecţie a patrimoniului Rimetea Inlăceni), ed. Utilitas, Cluj. [catalog de expoziţie în limba maghiară]

Odată cu intensificarea turismului rural, apare din ce în ce mai frecvent necesitatea restructurării funcţionale, respectiv construirii unui nou imobil. Fundaţia încearcă să facă faţă acestei noi provocări prin asigurarea legală şi administrativă a statutului de monument protejat, respectiv prin participarea la procesul de proiectare. În 1997 s-a finalizat un studiu urbanistic referitor la centrul istoric al localităţii, iar concluziile acestuia au fost utilizate la întocmirea Proiectului Urbanistic General. Ca urmare a propunerii înaintate de către fundaţie Comitetului Naţional al Monumentelor, în octombrie 2000 s-a decis acordarea statutului de zonă arhitecturală şi urbanistică protejată pentru întregul intravilan din Rimetea. Acest statut înseamnă protecţie legală la nivel naţional pentru clădirile tradiţionale din Rimetea: pe întreg teritoriul văii se pot efectua intervenţii arhitecturale numai cu avizul comisiei de protecţia monumentelor istorice. Începând cu 2004 fundaţiei i s-a acordat dreptul de preavizare. Astfel, deficienţele programului, in ciuda caracterului stimulant, pot fi contrabalansate de regulamentele cu caracter prohibitor, însă aplicarea flexibilă a legilor dau motive de îngrijorare şi în cazul Rimetei.

Director program: Furu Árpád