Construcţiile vernaculare constituie un specific deosebit de valoros al patrimoniului arhitectural din Transilvania. Totodată ele sunt segmentul poate cel mai periclitat al patrimoniului construit. Schimbările politice şi sociale din secolul XX, colectivizarea şi industrializarea au privat ţărănimea prima dată de proprietatea cea mai importantă, de terenul agricol, după care şi de generaţiile tinere, de forţa de muncă eficientă.

Transformarea modului tradiţional de viaţă din sate, care a însemnat crearea şi menţinere clădirilor săteşti, determină acum dispariţia acestora. Cei mai mulţi proprietari, conformându-se unui nou mod de viaţă şi unei noi experienţe de confort, resping materialele şi formele tradiţionale, ducând prin aceasta la dispariţia mai multor clădiri, decât ar presupune perimarea tehnică a materialelor şi a structurilor.

Programul de documentare şi protecţie a patrimoniului vernacular din Transilvania are ca scop primordial documentarea şi inventarierea patrimoniului arhitectural vernacular. Prima etapă a programului o constituie inventarierea patrimoniului vernacular, elaborarea bazei de date, constituind cadastrul arhitecturii populare din Transilvania. Cu ajutorul informaţiilor din această bază de date vor fi stabilite activităţile de protecţie necesare pe viitor.

Între anii 1999–2002, în 65 de sate din zonele etnografice Călata, Câmpia Transilvaniei şi scaunul Odorheiului s-au întocmit fişele de date pentru 1750 de obiective, din care s-a creat o bază de date computerizată. Baza de date este accesibilă cercetătorilor în arhivele Fundaţiei Transilvania Trust.
În cadrul programului sau în strânsă legătură cu aceasta au fost efectuate cercetări de teren în următoarele zone etnografice:

• Din 1999 – Călata şi Câmpia Trasnilvaniei
• Din 1999 – Scaunul Odorheiului
• În 2005 – Bucovina
• Din 2006 – Regiunea Satu Mare
• În 2007 – Argeş, Vâlcea şi Gorj
• Din 2007 – Scaunul Arieşului
• Din 2008 – Casin
• Din 2008 – Judeţul Covasna
• Din 2010 – Ciucul de Jos
• Din 2011 – Valea Nirajului şi Valea Târnavei Mici

Partenerul Fundaţiei Transilvania Trust în organizarea programului de documentare şi protecţie a patrimoniului vernacular din Transilvania în perioada 1999–2007 a fost Muzeul Etnografic în Aer Liber din Szentendre, Ungaria. Sponsorul programului, în cadrul Acordului Româno-Ungar de Cooperare Culturală, este Ministerul Patrimoniului Naţional Cultural din Ungaria. Programul a fost sponsorizat de asemenea de Fundaţia Communitas şi de Academia Maghiară de Ştiinţe.
Programele personale de cercetare şi publicarea unor volume ştiinţifice şi a unor expoziţii au fost sponsorizate de Fondul Cultural Naţional din Ungaria (NKA). Volume publicate în limba maghiară:

• Furu Árpád: Arhitectura rurală în regiunea Călata – Ed. Gloria, Cluj, 2007.
• Furu Árpád: Arhitectura rurală în Scaunul Odorheiului – Ed. Gloria, Cluj, 2011.
• Balassa M. Iván: Poarta Secuiască – Ed Terc, Budapesta, 2011.

Programul intitulat Identificarea şi punerea în valoare a Patrimoniului Arhitectural vernacular din zonele rurale ale judeţului Covasna, organizat de Fundaţia Transilvania Trust în parteneriat cu Direcţia pentru Cultură, Culte şi Patrimoniul Cultural Naţional Judeţul Covasna, Muzeul Naţional Secuiesc şi Asociaţia pentru Protecţia Monumentelor Istorice Köpeczy Sebestyén József a fost finanţat de Guvernele Islandei, Principatului Liechtenstein şi Norvegiei prin Mecanismul Financiar al Spaţiului Economic European.
Consultantul ştiinţific al programului este Dr. Balassa M. Iván. Programul a fost condus iniţial de Samu Szabó.

Director program: Árpád Furu