Regiunea de sud-est a Europei a suferit multe schimbări politice, sociale şi culturale în ultimii 20 de ani; războaiele, revoluţiile şi manevrele politice ducând la o re-trasare a graniţelor, o re-distribuire a populaţiei şi o nevoie de înţelegere mai clară între culturi, la mai multe nivele ale societăţii.

Datorită acestor schimbări, multe clădiri în întreaga Europă de sud-est sunt acum într-o stare gravă de neglijare. Menirea lor, de a defini valorile acelei societăţi care le-a construit, este in pericol să dispară. Aceasta reprezintă nu numai un pericol major pentru istoria şi diversitatea culturală a regiunii dar şi potenţiala pierdere a unei baze solide pe care să se construiască un viitor colectiv, capabil de a recunoaşte caracteristicile locale şi regionale în cadrul unei comunităţi globale.

Scopul proiectului
Scopul proiectului a fost de a redefini valorile culturale, ataşate Patrimoniului Construit, pentru a ajuta la promovarea înţelegerii intra-culturale şi a co-existenţei diferitelor identităţi culturale, de a elabora orientări comune care să ajute la păstrarea obiectivelor importante de patrimoniu construit, şi de a promova dialogul intercultural prin schimbul de cunoştinţe şi de experienţă, printr-o mai bună mobilitate internaţională şi diseminare de informaţii în cadrul regiunii din sud-estul Europei care să încorporeze România, Ungaria, Kosovo, Croaţia şi Albania.

Activități

1. Elaborarea principiilor directoare
Dezvoltarea criteriilor de evaluare a patrimoniului periclitat şi elaborarea principiilor directoare. S-a făcut o evaluare cu privire la natura şi gradul problemelor legate de patrimoniul periclitat, prin elaborarea de criterii de evaluare relevante pentru fiecare zonă, care au fost folosite pentru a elabora principiile directoare ca bază pentru a determina ceea ce constituie risc, ce acţiuni sunt necesare pentru a atenua riscul, care sunt implicările de resurse probabile şi ce oportunităţi de îmbunătăţire/regenerare ar putea exista. Patrimoniul poate fi periclitat nu numai prin neglijarea propriu-zisă, dar şi din motive legate de dreptul de proprietate, absenteism, factori politici şi multe alte componente, care toate se combină pentru a produce dezolare şi neglijare. Proiectul a dezvoltat criterii care pot fi utilizate, în general pe întreg teritoriul sud-est european dar, care pot fi adaptate şi pentru a ţine seama de situaţia culturală relevantă pentru fiecare ţară în parte. Elaborarea acestor criterii s-a făcut în cadrul unui grup de lucru constituit din experţi provenind din fiecare ţară participantă, precum şi cu contribuţia de specialitate din Marea Britanie – English Heritage, Consiliul Europei, UNESCO şi Consiliul Suedez al Patrimoniului Naţional.

Organizaţia-lider, pentru fiecare ţară, a fost responsabilă pentru evaluarea acelor criterii relevante pentru situaţia sa şi dezvoltarea conceptului de principii orientative care au fost reunite şi adaptate pentru a furniza principiile directoare care pot fi utilizate în întreaga regiune. Lucrarea a fost prezentată, împreună cu raportul de situaţie, la Conferinţa Internaţională care a avut loc la Dubrovnik, în mai 2009.

2. Punerea în aplicare a principiilor directoare
Acest lucru a fost realizat printr-o serie de proiecte pilot în fiecare dintre ţările reprezentate de co-organizatorii principali (România, Ungaria, Serbia (Kosovo), Croaţia şi Albania). Nu a fost posibilă evaluarea tuturor clădirilor istorice din fiecare ţară, prin urmare, 100 de clădiri au fost evaluate în fiecare ţară, pentru a oferi un eşantion rezonabil a stării patrimoniului. Acest lucru a implicat o cooperare între experţii locali şi internaţionali, studenţii de la universităţile de arhitectură, a asociaţiilor internaţionale pentru patrimoniu (de exemplu, ICOMOS), autorităţile locale şi ONG-uri.

Co-organizatorul din fiecare ţară a condus acest proiect, sub îndrumarea întregului grup de control. Aceasta a implicat un nivel înalt de cooperare transfrontalieră între participanţi, schimbul pachetului complet de expertiza care a fost determinat în cadrul reţelelor formate în interiorul regiunii. Proiectele pilot au fost presupuse pt. pregătirea unui Registru al Patrimoniului Periclitat pentru fiecare ţară.

3. Pregătirea şi înfiinţarea Centrelor de consiliere pentru patrimoniu
Centrele de consiliere pentru patrimoniu au constituit birouri de informaţii şi asistenţă în România, Serbia (Kosovo), Croaţia şi Albania. Acestea au mărit gradul de conştientizare cu privire la importanţa patrimoniului cultural în fiecare dintre ţările amintite şi au oferit un serviciu gratuit de consiliere pentru a ajuta la identificarea problemelor şi a oferi soluţii privind restaurarea clădirilor de importante în ceea ce priveşte patrimoniul cultural. Aceste centre au jucat un rol pro-activ prin determinarea proprietarilor clădirilor identificate în Registrul Patrimoniului Periclitat de a recunoaşte valoarea bunurilor de patrimoniu pe care aceştia le deţin (valoarea personală, valoarea în context local, valoarea economică/de afaceri, valoarea turistică), şi a oferit consiliere privind sursele potenţiale de finanţare şi problemele practice de restaurare. De asemenea, au contactat alţi proprietari de clădiri istorice cu scopul de a promova serviciile şi de a atrage o audienţă maximă în fiecare ţară. (Numărul de clădiri istorice din fiecare ţară variază dar, în genere, reprezintă câteva mii pe ţară. Potenţialul de deschidere a noi centre de consiliere, într-o etapă ulterioară, este enorm). Centrele de consiliere au fost organizate prin intermediul ONG-urilor şi / regionale sau a organismelor principale pentru patrimoniu cultural sub îndrumarea co-organizatorului principal.

Centrele de consiliere pentru patrimoniu au fost dotate în două etape:
Prin celebrarea Festivalurilor Patrimoniului, care au reunit meşteşugari din întreaga regiune pentru a onora priceperea lor şi pentru a transfera cunoştinţele și expertiza lor cu scopul de a îmbunătăţi înţelegerea şi practica meseriilor specifice patrimoniului construit din regiune. La Castelul Bánffy din Bonţida, România a avut loc trei festivaluri specifice – „Decorare şi finisare”, „Tâmplărie”, şi „Zidărie”. Festivalurile au reunit, pe lângă un public extins, meşteşugari şi universităţi din întreaga regiune, care au învăţat unii de la alţii şi de la alţi specialişti în domeniu. Festivalurile au desfăşurat pe o durată de două săptămâni, pentru a dezvolta un schimb semnificativ care va permite transferul de cunoştinţe şi de competenţe dincolo de frontiere şi a pregătit participanţii pentru un rol de conducere necesar a fi transferat ulterior în cadrul propriilor lor ţări.

Participanţii care s-au bucurat de succes în etapa 1 vor deveni lideri/instructori responsabili pentru transferul de competenţe în domeniul patrimoniului în ţările lor, în cadrul Centrelor de consiliere pentru patrimoniu. Acest lucru va lansa un al doilea nivel de formare, diseminare, transfer de know-how în fiecare ţară participantă şi în acest fel se va extinde „audienţa” de bază a proiectului.

Un Centru de consiliere pentru patrimoniu a fost deschis în fiecare ţară la 1 octombrie 2009. Acest lucru a oferit o oportunitate pentru o considerabilă acoperire media a proiectului. A fost esenţial ca Centrele de consiliere să fi fost deschise în această perioadă pentru a le oferi suficient timp să funcţioneze în cadrul proiectului, şi astfel valoarea lor să fie pe deplin evaluată şi să se poată lua măsurile necesare pentru a le susţine dincolo de perioada proiectului.

Fiecare Centru de consiliere a organizat Ziua Patrimoniului pentru Public pentru a populariza munca Centrelor de consiliere şi pentru a mări vizibilitatea patrimoniului cultural construit în ţările respective. Abordarea a ajutat, de asemenea, la instruirea ONG-urilor în practica conservării patrimoniului pentru a-i asigura sustenabilitatea după expirarea perioadei de proiect.

4. Raport de situaţie
Pregătirea unui raport de situaţie pentru fiecare ţară, care va defini ce elemente din cadrul regional constituie patrimoniu cultural. Clădirile pot fi importante nu doar pentru calitatea lor arhitecturală sau istorică, ci şi pentru „asocierea” lor cu persoane sau evenimente. Ele dau adesea un sentiment de apartenenţă şi ajută comunitatea la crearea unei conexiuni cu trecutul. Pentru a aprecia aspiraţiile culturale implicate în potenţiala restaurare a clădirilor este esenţial să se înţeleagă în profunzime de ce clădirile sunt importante într-un context anume. Acest lucru implică o cooperare între profesionişti şi ONG-uri, cu contribuţii din partea organizaţiilor internaţionale, cum ar fi ICOMOS, Europa Nostra. O atenţie specială a fost acordată valorii patrimoniului cultural în cadrul diferitelor culturi din sud-estul Europei.

Organizaţia-lider, din fiecare ţară a fost responsabilă pentru pregătirea raportului şi coordonarea asistenţei din partea partenerilor săi din ţară.
Detalii: http://www.see-heritageatrisk.eu/
Finanțator: Uniunea Europeană, Programul Cultura