Materialul tradiţional al porţilor şi gardurilor din Rimetea este lemnul. Porţile la stradă în general sunt confecţionate din scânduri verticale montate pe structură de rigle, fiind lucrate cu măiestrie, înzestrate cu accesorii din fier forjat: cuie, balamale, broaşte, clanţe, butoane, chingi şi zăvoare. Porţile sunt protejate de regulă de un acoperiş îngust, învelit cu şindrilă sau ţiglă, mai nou cu tablă zincată. Porţile sunt fixate de stâlpii marginali din lemn de esenţă tare; pe aceştia sau pe buiandrug era gravată data ridicării şi iniţialele proprietarilor. La casele mai înstărite curtea este închisă cu poartă înaltă, cu ancadrament cioplit în piatră, cu tâmplărie simplă sau cu tăblii. Aceste porţi erau dotate cu dispozitive de închidere forjate cu arc. Primăria şi intrarea în cimitir au poartă din fier forjat.

Curţile tradiţionale din Rimetea sunt delimitate de mari şure transversale, care pot forma împreună cu cele vecine un şir continuu de clădiri. În spatele casei de locuit pot fi clădiri anexe, de exemplu cuptor, cămară, şopron sau coteţe. Mai rar, paralel cu casă se află construcţii cu funcţiuni comunitare: măcelărie, magazin mixt, oficiu poştal, atelier de fierărie, cârciumă, dar avem cunoştinţe despre o fostă popicărie, care asigura distracţie pentru oaspeţii cârciumei ataşate.