În cele mai multe clădiri s-au păstrat până azi câteva piese din mobilierul tradiţional. Cele mai frecvente sunt lăzile de zestre pictate, cuiere, mese, dulapuri înzidite. Paturile, scaunele, dulapurile pictate sunt mai rare. Mobilierul este bogat ornamentat cu motive florale, culoarea de bază este verde închis, albastru sau roşu, motivele sunt pictate cu roşu, verde, alb sau altă culoare deschisă. Pe piesele de mobilier făcând parte din zestre, numele proprietarilor şi data fabricaţiei era înscrisă cu o exigenţă asemănătoare ornamentelor. Cea mai mare parte au fost confecţionate la răscrucea secolelor XIX-XX, dar s-au păstrat câteva piese de mobilier din jurul anilor 1869, 1870 şi 1880, ale căror ornamente şi culori sunt diferite, pe acestea fiind pictate şi motive de lalele mai mari.

În câteva case putem vedea camere amenajate cu mobilier pictat, feţe de masă brodate, perdele, precum şi paturi cu perne brodate, aranjate în mod tradiţional.

Piesele populare de mobilier pictat sunt completate sau înlocuite în a doua jumătate a secolului al XIX-lea cu piese reflectând moda burgheză. Acest mobilier din lemn sculptat de culoare maro închis, care astăzi are valoare foarte mare, se regăseşte în numeroase case.

Dulapurile înzidite merită o atenţie deosebită. Aceste piese, de mărimea unei ferestre mici, au fost amplasate în mijlocul peretelui, în bucătăriile şi camerele caselor de piatră cu caracter burghez. Uşile acestora au de obicei tăblii ornamentate. În casele mai înstărite apare dulapul înzidit de mărimea mai mare a unei uşi, partea inferioară fiind închisă, iar partea superioară poatând avea etajere cu sau fără sticlă. La amândouă tipurile găsim frecvent ornamente în formă de săgeată, care se poate regăsi şi pe gratiile de fier forjat sau pe jaluzele turnului bisericii.

Mult mai rare sunt piesele de mobilier cu intarsie (şifoniere şi comode), care se produc şi sub formă de dulapuri înzidite.

Cuptorul de pâine specific satului, descrisă în literatura de specialitate, care cuprindea atât loc pentru fiert apă cât şi pentru gătit s-a păstrat doar în satul vecin, Colţeşti. Cuptoarele de diverse forme se regăsesc azi cel mai frecvent în bucătăriile de vară, mai rar în pridvor, dar pot fi amplasate în aşa fel încât gura lor să fie înspre încăpere, iar corpul cuptorului să fie în afara pereţilor. Sunt destul de frecvente cuptoarele independente amplasate în curte, dotate cu acoperiş. Cuptoarele mai noi au dimensiuni mai mici faţă de cele construite în secolul trecut.

Camerele sunt încălzite cu sobe cu cahle. Două exemplare reconstruite se află în colecţii private din Rimetea (casele cu numărul 174, respectiv 180).

Sunt foarte răspândite sobele de fontă bogat ornamentate, fabricate la Călan, care se folosesc încă şi astăzi. Aproape toate casele dispun de maşini de gătit moderne şi sobe de fontă.