Cod Lista Monumentelor Istorice: CJ-II-m-B-07536

În satul Borșa (atestat documentar prima oară în 1206) exista o moșie Bánffy deja din anul 1367, primită ca donație de la regele Ludovic cel Mare, iar un conac al familiei apare menționat în documente în 1543.

Castelul actual a fost construit în cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea, cel mai probabil de către baronul Dániel Bánffy (1812-1888) care, după ce a cumpărat și alte proprietăți pentru a-și mări moșia, s-a stabilit la Borșa, și a transformat și extins conacul ce a precedat clădirea actuală. Castelul construit în stil eclectic (cu combinarea elementelor neoclasiciste, neobaroce și neorenascentiste), având planul patrulater ușor alungit, completat cu un rezalit central accentuat pe fațada principală (un portic susținut de un șir de coloane și terasă la etaj) și un turn patrulater în colțul sudic al clădirii (cu ultimul nivel funcționând ca belvedere), a fost renovat și modernizat de mai multe ori. În perioada următorului proprietar, baronul Ernő Bánffy, la cumpăna secolelor XIX-XX, castelul a fost reamenajat, elementele sale din fier forjat și unele piese de mobilier în stil Secession datând din această perioadă.

După naționalizarea castelului s-au realizat o serie de modificări, ca plasarea unui planșeu din beton armat peste parter, introducerea unor ziduri de compartimentare, sau închiderea cu sticlă a terasei porticului de pe fațada principală. În această perioadă castelul a funcționat ca școală agrară, apoi dispensar, iar din anul 1957 până în anul 2019 ca Spital de boli psihice cronice. Deoarece familia a reintrat în proprietatea monumentului istoric, și l-a donat Bisericii Reformate din Orașul de Jos (Biserica cu două turnuri) din Cluj, castelul este închis, dar poate fi vizitat la cerere.

Imaginile de arhivă ne arată frumosul parc amenajat odinioară în jurul castelului: înaintea fațadei principale o zonă întinsă cu gazon, cu grupuri florale și plante exotice în ghiveci, de unde porneau alei ce duceau către o zonă împădurită, respectiv o zonă în pantă, cu peluză, cu arbori plantați mai rar sau în pâlcuri și o fântână arteziană.

Deși partea din fața clădirii a fost modificată, iar pe zona în pantă s-au construit anexe, zona împădurită nu a fost afectată, oferind un fundal romantic imaginii castelului. Aici se găsește monumentul funerar al baronului Dániel Bánffy, sub forma unui obelisc decorat cu blazonul său și următoarea inscripție: „Ittnyugszik/ LOSONCZI/ báró BÁNFFY DÁNIEL/ valóságosbelsőtitkos/ tanácsos/ a páratlanférjés apa/ kinekemlékét/ hálávaláldják/ neje/ GYÁRFÁS ANNA/ ésfiai/ DEZSŐ, JENŐ, ERNŐ/ született/ 1812. május 14-én/ meghalt/ 1888. april 29-én”. (Traducerea pe scurt: aici odihnește baronul Dániel Bánffy, consilier intern, soț și tată de excepție, amintirea lui fiind binecuvântată de soția, Anna Gyárfás, și fii lui, Dezső, Jenő și Ernő).

Curiozități:

1. Baronul Ernő Bánffy (1850-1916), cel de-al treilea fiu al lui Dániel Bánffy și fratele mai tânăr al lui Dezső Bánffy – prim-ministru în vremea monarhiei dualiste (1895-1899) –, a moștenit castelul din Borșa după moartea tatălui său. În 1876 s-a căsătorit cu contesa Cecília Esterházy (1857-1946), cu care a avut două fiice, Anna și Erzsébet (cea din urmă murind la doar 13 ani). Nefiind interesat de politică, baronul trăia relativ retras și prefera să aibă preocupări locale. Familia și-a petrecut verile la Borșa, iar pe timp de iarnă locuiau în casa Esterházy din Cluj (str. Universității). În 1896 Anna s-a măritat cu contele Ferenc Teleki, căsătoria fiind considerată a fi un eveniment senzațional, deoarece uniunea dintre cele două familii – Bánffy și Teleki – fusese o raritate după ce Dionise Bánffy (inițiatorul construcției castelului renascentist din Bonțida) a fost executat în 1674, eveniment atribuit „practicilor politice perfide” ale cancelarului Mihai Teleki și influenței sale asupra principelui Mihai Apafy I.

2. După moartea din 1916 a baronului Ernő Bánffy, văduva sa, contesa Cecile a vândut castelul din Borșa unor rude, preferând să locuiască în casa părintească Esterházy din Cluj și să aibă grijă de nepoții ei. Distinsa doamnă a casei era o figură importantă a vieții culturale din Cluj. Primea adesea oaspeți în salonul ei mobilat în stil empire. Era cunoscută ca fiind extrem de cultivată, vorbea mai multe limbi, era interesată de filosofie, istorie și artă, respectiv era pasionată de teatru, știind pe de rost aproape toate piesele lui Molière. Mai mult, era consultată de directorul teatrului Jenő Janovics în privința regiei pieselor puse pe scenă.

Biblioteca Națională Széchényi – Colecția de Afișe și Tipărituri de Mici Dimensiuni