Cod Lista Monumentelor Istorice: CJ-II-m-B-07704.02

Clădirea mai mică și mai nouă, aflată la nord de incinta vechiului castel Kornis, așa-numitul „castel nou”, este corpul (numit și pavilion) neoclasicist al ansamblului, construit în prima parte a secolului al XIX-lea. În această perioadă, mai precis în 1820, ca proprietari sunt menționate baronesa Cecilia Kemény, văduva lui Sigismund Kornis (mort în 1809) și contesa Ana Teleki văduva lui Ignațiu Kornis (mort în 1819).

Conform tradiției, clădirea a fost construită pentru familie, deoarece castelul vechi era prea mare și greu de încălzit, pe când construcția modernă era mai ușor de întreținut și era mai comodă. În secolul XX, mai mulți autori care scriu despre istoria ansamblului menționează faptul că membrii familiei folosesc clădirea nouă, ceea ce este atestat inclusiv de fotografiile de epocă rămase. La începutul anilor 1900 clădirea este modernizată de contele Károly Kornis, care introduce în clădire apa și electricitatea.

Clădirea are planul patrulater alungit (de 1000 m²) cu demisol și parter, mărginit pe două laturi de un portic alcătuit din 19 coloane dorice. Inițial, compoziția sa era simetrică, având portic și pe latura de sud (acesta ulterior a fost închis), cu axul central marcat de cele două volume în rezalit vizibile și azi, încoronate la partea superioară de câte un timpan – cel dinspre drum purtând două blazoane Kornis, unite sub o coroană.

Fiind parte a ansamblului Kornis, clădirea a avut aceeași soartă ca și castelul, în aceasta funcționând în cele din urmă o școală până prin anii 2000 (interiorul prezintă urmele unei intervenții de recompartimentare, închideri sau modificări de goluri, datând cel mai probabil din perioada când avea această funcțiune). Astăzi clădirea este lipsită de funcțiune și se degradează în mod continuu. Clădirea poate fi vizitată, dar nu este recomandată intrarea în spațiile interioare din motive de securitate.

Curiozitate:

1. Faptul că orașul Dej, precum și localitățile Ocna Dej, Mănăstirea și o parte din Gherla au avut acces la electricitate și au beneficiat de iluminat public încă din 1910, se datorează contelui Károly Kornis III (1969–1918). Acesta, întorcându-se din călătoriile sale de studiu din Europa, în 1905 a comandat o expertiză privind înființarea unei hidrocentrale la Mănăstirea. În 1909 a înființat Societatea de electricitate pe acțiuni din Benediug (numele vechi al satului), acționarul majoritar fiind familia Kornis, după care au început lucrările. S-a realizat un baraj din beton armat pe Someș, iar pe malul drept, în locul unei foste mori, s-a construit clădirea care adăpostea 2 turbine Ganz-Danubius și 2 generatoare Siemens-Schukert. Hidrocentrala I a fost pusă în funcțiune la 10 iulie 1910. Conform unei știri din epocă, la Gherla oamenii au ieșit din case și se plimbau pe străzi până târziu, cu acompaniament de fanfară. În 1923 s-a construit și Hidrocentrala II, pe celălalt mal al râului. După cel de-al Doilea Război Mondial acestea au fost naționalizate.

Muzeul Național al Ungariei, Baza de Date și Arhiva Digitală de Fotografii